Explică forţa superioară a legii ca izvor de drept

Tema Teoria generala a dreptului:

Redactează un eseu structurat pe 60-70 rânduri (12 Times New Roman la 1,5 rânduri), în care să dezvolți, pe lângă idei și informații din alte surse, următoarele intercondiționări:

-compară categoriile de subiect colectiv de drept şi persoană juridică;

-explică diferența dintre conținutul şi obiectul raportului juridic;

-compară actul juridic normativ cu actul juridic individual;

-explică forța superioară a legii ca izvor de drept;

Explică forţa superioară a legii ca izvor de drept

Legea este izvorul formal principal al dreptului, ce reprezintă regula socială obligatorie, stabilită de autoritatea publică şi sancţionată de forţa publică. Actele normative au o poziţie predominantă în sistemul izvoarelor dreptului, sunt izvoare de drept precise, oficiale. Ca izvoare de drept create de organele publice investite cu competenţe normative (Parlament, Guvern, Preşedinţie, organe administrative etc.), actele normative cuprind norme general-obligatorii, fiind izvoare de drept importante prin particularităţile pe care le reprezintă. Actele normative reflectă schimbările rapide şi dinamice ale transformărilor sociale, pe de-o parte, iar pe de altă parte, prin forma scrisă pe care o îmbracă, prin caracterul general, obligatoriu, precis, precum şi prin mijloacele statale specifice de publicitate, constituie garanţii de certitudine în raport de alte izvoare de drept. Forţa superioară a legii ca izvor de drept reiese din următoarele  trăsături specifice, cum ar fi:

- legea reprezintă principalul izvor de drept;                                                       

- legea este un izvor de drept oficial;

- legea este revoluţionară în raport cu alte izvoare de drept (ea poate modifica unele situaţii de drept pozitiv, poate modifica sau desfiinţa alte acte normative) care sunt conservatoare;

- legea este scrisă (Jus scriptum) şi se poate constata uşor;

- legea este certă şi precisă;

- legea este cel mai important instrument de realizare a dreptului;

autor SDI

articol publicat integral in http://univ-danubius.blogspot.com/

#Compară #actul #juridic #normativ cu #actul #juridic #individual

#Compară #actul #juridic #normativ cu #actul #juridic #individual

Tema Teoria generala a dreptului:

Redactează un eseu structurat pe 60-70 rânduri (12 Times New Roman la 1,5 rânduri), în care să dezvolți, pe lângă idei și informații din alte surse, următoarele intercondiționări:

-compară categoriile de subiect colectiv de drept şi persoană juridică;

-explică diferența dintre conținutul şi obiectul raportului juridic;

-compară actul juridic normativ cu actul juridic individual;

-explică forța superioară a legii ca izvor de drept;

Compară actul juridic normativ cu actul juridic individual

Actul juridic este acea manifestare de voința a unei persoane fizice sau juridice făcuta in scopul de a produce efecte juridice. Daca actul juridic este emis de catre particular, persoana fizica sau juridica, acesta va fi un act de drept privat,deci individual, iar daca este facut de un funcționar public, in realizarea competentelor pe care le are, actul va fi unul de drept public, va produce efecte in domeniul public,in consecința fiind un act juridic normativ

autor SDI - articolul se preia doar cu link de întoarcere către postare

articol publicat integral in http://univ-danubius.blogspot.com/

Compară categoriile de subiect colectiv de drept şi persoană juridică

In dreptul intern, statul apare ca subiect de drept mai întâi in raporturile juridice de drept constituțional. Statul acorda cetățenie, aproba renunțarea la cetățenie, retrage cetățenia, aproba stabilirea domiciliului in Romania pentru cetățenii altor state. Statul apare totodată ca subiect in raporturile de drept constituțional prin intermediul cărora se realizează federația precum si in raporturile statului privit ca întreg si unitățile administrativ teritoriale. Statul nu este o simpla persoana juridica, ci este o persoana juridica "sui generis". 
In raporturile de drept civil, statul participa ca subiect de drept prin Ministerul Finanțelor.
In procesul de realizare a dreptului, participarea organelor de stat - organele legislative, organele administrației, organele justiției - se realizează in raport cu competenta rezervata prin Constituție si Legile de organizare si funcționare a fiecărei categorii de organe precum si a fiecărui organ in parte.
Investite cu competenta, organele statului participa ca purtătoare ale autorității statale intr-un domeniu sau altul. 
Ca subiecte de drept, organele statului îndeplinesc cel puțin trei categorii de competente:
- exercitarea conducerii de stat, in diverse domenii;
- soluționarea problemelor privind temeinicia si legalitatea pretențiilor unor subiecte de drept fata de altele si
- asigurarea constrângerii de stat in cazurile necesare, restabilirea ordinii de drept incalcate, recuperarea prejudiciilor.
Analizând participarea organelor de stat la raporturile juridice rezulta ca drepturile lor fata de celelalte subiecte constituie, in același timp si obligații ale lor fata de stat. Daca persoana poate dispune de exercițiul dreptului sau, in schimb organul de stat este obligat sa-si exercite drepturile.

Persoanele juridice sunt subiecte distincte in raporturile juridice de drept civil sau in cele de drept comercial.

Persoana juridica reprezintă un subiect de drept cu o larga arie de răspândire in circuitul juridic.

Societățile comerciale, regiile autonome, companiile, sunt participante in calitate de persoane juridice in raporturile de drept privat.

ORGANELE STATULUI, in afara participării lor ca purtătoare ale autoritarii, apar uneori si ca persoane juridice, in raporturi care nu sunt nemijlocit legate de realizarea competentei lor CONTINUTUL RAPORTULUI JURIDIC este format din ansamblul drepturilor si obligațiilor subiectelor, drepturi si obligații prevăzute de norma juridica. In conținutul raportului juridic se reflecta legătura indisolubila dintre regula de drept ce determina conduita posibila sau datorata si dreptul unui participant la raportul juridic.

Subiectele raportului juridic apar întotdeauna ca titulari de drepturi si obligații si se comporta potrivit cu poziția specifica fiecăruia - de titular al dreptului sau al obligației.

Explică diferenţa dintre conţinutul şi obiectul raportului juridic;

Obiectul raportului juridic este scopul materializat in acțiuni sau in lucruri. Astfel, cel care are nevoie de un bun (de exemplu, de o mașina) încheie un contract de cumpărare-vânzare in vederea obținerii lui, cel care vrea sa-si construiască o casa încheie un contract de antrepriza pentru efectuarea lucrărilor, cel care dorește sa-si realizeze dreptul electoral se prezintă la sectorul electoral, exprimându-si voința.

Conținutul raportului juridic este format din drepturile si obligațiunile corelative ce revin subiectelor participante. Intre aceste drepturi si obligații exista, dupa cum s-a menționat, o strânsa corelație, ele condiționându-se reciproc, astfel incit fiecărui drept ii corespunde o obligație si invers. Drepturile si obligațiile leagă intre ele subiectele raportului juridic si formează conținutul acestuia.

Compară actul juridic normativ cu actul juridic individual

Actul juridic este acea manifestare de voința a unei persoane fizice sau juridice făcuta in scopul de a produce efecte juridice. Daca actul juridic este emis de catre particular, persoana fizica sau juridica, acesta va fi un act de drept privat,deci individual, iar daca este facut de un funcționar public, in realizarea competentelor pe care le are, actul va fi unul de drept public, va produce efecte in domeniul public,in consecința fiind un act juridic normativ.

Explică forţa superioară a legii ca izvor de drept

Legea este izvorul formal principal al dreptului, ce reprezintă regula socială obligatorie, stabilită de autoritatea publică şi sancţionată de forţa publică. Actele normative au o poziţie predominantă în sistemul izvoarelor dreptului, sunt izvoare de drept precise, oficiale. Ca izvoare de drept create de organele publice investite cu competenţe normative (Parlament, Guvern, Preşedinţie, organe administrative etc.), actele normative cuprind norme general-obligatorii, fiind izvoare de drept importante prin particularităţile pe care le reprezintă. Actele normative reflectă schimbările rapide şi dinamice ale transformărilor sociale, pe de-o parte, iar pe de altă parte, prin forma scrisă pe care o îmbracă, prin caracterul general, obligatoriu, precis, precum şi prin mijloacele statale specifice de publicitate, constituie garanţii de certitudine în raport de alte izvoare de drept. Forţa superioară a legii ca izvor de drept reiese din următoarele  trăsături specifice, cum ar fi:

- legea reprezintă principalul izvor de drept;                                                       

- legea este un izvor de drept oficial;

- legea este revoluţionară în raport cu alte izvoare de drept (ea poate modifica unele situaţii de drept pozitiv, poate modifica sau desfiinţa alte acte normative) care sunt conservatoare;

- legea este scrisă (Jus scriptum) şi se poate constata uşor;

- legea este certă şi precisă;

- legea este cel mai important instrument de realizare a dreptului;