Gheorghe Buzatu s-a născut la data de 6 iunie 1939 în comuna Sihlea (județul Vrancea). După absolvirea studiilor de 10 clase ale școlii elementare, medii și la Liceul Regele Ferdinand[necesită citare] din orașul Râmnicu Sărat (1946-1956), a urmat cursurile Facultății de Istorie de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași (1956-1961). În anul 1971, a obținut doctoratul în istorie la aceeași facultate.
Activitatea înainte de 1989 [modificare]
După absolvirea facultății, a lucrat ca cercetător științific la Institutul de Istorie și Arheologie „A.D.Xenopol” al filialei Iași a Academiei Române (1961-1992), apoi, ca cercetător științific principal I al „Centrului de Istorie și Civilizație Europeană al Filialei din Iași a Academiei Române” (1992-1997). Profesor universitar de „Istorie Contemporană și Relații Internaționale” la universitatea din Craiova (începând din anul 1997), iar actualmente profesor consultant la Universitatea „Ovidius” din Constanța.
În paralel, a îndeplinit și funcțiile de secretar științific al Institutului "A. D. Xenopol" din Iași (1975-1990), precum și pe cea de director al Centrului de Istorie și Civilizație Europeană al Filialei Iași a Academiei Române (din 1992).
Activitatea științifică a lui Buzatu cuprinde 55 cărți publicate sub nume propriu, 70 volume coordonate sau în colaborare, peste 500 de studii și micromonografii, articole, eseuri, prefețe, note ș.a. El coordonează de mai mulți ani cu colecția „Românii în istoria universală”, care a ajuns la 163 volume.
În iunie 2007, senatul universității Ovidius din Constanța i-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa.
În decembrie 2008 „Academia Oamenilor de Știință din România” (a nu se confunda cu „Academia Română”) l-a ales pe Gh. Buzatu ca membru corespondent.
După Florin Müller, „România anilor 1948 - 1964 se caracteriza printr-o etapă anticulturală, de regres pentru istoriografia română, atât pe plan interpretativ cât și documentar”. Müller vorbește de o „istoriografie declasată intelectual, marcată aproape ireversibil de înapoiere și desincronizare de la cercetarea istorică mondială”.[1] Educat la școala de istorie română din această perioadă, Buzatu s-a specializat în metodele de dezinformare, de adaptare a istoriei necesităților naționale și ale Partidului Comunist. Nicolae Ceaușescu a creat o bază teoretică acestor metode, începând cu Tezele din iulie („Propuneri de măsuri pentru îmbunătățirea activității politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii”) din 6 iulie 1971 și continuând cu Tezele din Mamaia din 1982 (vezi Tezele lui Ceaușescu și Umanismul socialist). Sub numele de Umanism socialist Ceaușescu a impus expandarea propagandei cu caracter militant-revoluționar și realist-socialist (în fapt, maoist/neo-stalinist) în artă, istorie, etc. Aceste teorii, care permiteau și impuneau contorsionarea datelor istorice, cuprindeau o revenire la protocronism (dacologie, accentuarea prelucrată a valorilor antice, dacice ale poporului român, curent care se află la baza naționalismului cultural[2]
În timpul regimului comunist în România, Buzatu a activat ca un comunist convins care a aplicat convingerile sale politice și metodele de cercetare indicate de „Partid” în publicațiile sale istorice din perioada respectivă[3] ș.a.
Campania de reabilitare a lui Antonescu, antisemitismul și negaționismul [modificare]
În iulie 2001, Buzatu a organizat la București, împreună cu lingvistul Ion Coja, un simpozion cu titlul edificator: „Holocaust în România?”, cu care ocazie și-a lansat „Liga pentru Combaterea Anti-Românismului LICAR”, devenind președintele ei. [necesită citare]
Tot în anul 2001 el a publicat cartea elevului său, deputatul PRM Vlad Hogea, Naționalistul, o culegere de articole care apăruseră în revista „România Mare”, printre care „Care Holocaust?”, „Acești evrei care ne conduc viața” etc.[4] România de după 1989 văzuse inundarea librăriilor cu scrieri virulent-xenofobe, antisemite, naziste și neo-naziste, ca „Mein Kampf”, „Protocoalele înțelepților Sionului” etc., deci Naționalistul ar fi putut trece neobservat dacă Buzatu nu s-ar fi folosit de o stratagemă: pentru a amplifica provocarea, el a tipărit cartea lui Hogea în cadrul Centrului de Istorie și Civilizație Europeană al Filialei Iași a Academiei Române, exploatând poziția sa de director al acestei instituții. Scandalul s-a declanșat odată cu lansarea cărții (la sediul PRM din București - vezi: Jurnalul National, 25 august 2001). Președintele Academiei, prof. Eugen Simion a declarat că nu a știut și nici nu a aprobat această editare. Procuratura a demarat o anchetă pentru publicarea de texte antisemite, anti-maghiare și xenofobe. Prefectul de Iași, Corneliu Rusu-Banu, a interzis comercializarea cărții în librăriile din regiune.[5]. La protestele liderilor maghiari, romi și evrei „România Mare”, (24 august 2001) a replicat cu un lung articol care începea cu fraza: „Față de încercările sioniste de a pedepsi Academia Română pentru publicarea „Naționalistului” atragem atenția Mafiei evreiești: Lăsați România în pace!...”. Ulterior, C.V.Tudor și Vlad Hogea, au negat că ar fi fost xenofobi sau antisemiți. Buzatu nu s-a dezis.
La sfârșitul lui iunie 2002, Gheorghe Buzatu a decis să submineze simpozionul organizat de Academia Română cu subiectul „Holocaustul și implicațiile sale pentru România” cu conferința „«Holocaustul roșu» care a produs milioane de victime în toată lumea”, ca o diversiune, o tentativă de diluare și de deviere de la subiect[6], poziție care a trezit o anumită rezonanță în discursul lui Răzvan Theodorescu, dar a fost contracarată de istoricul Florin Constantiniu.[7]
Cărți publicate [modificare]
Nicolae Iorga. Omul și opera, vol. I, Iași, Editura Junimea, 1971, coordonatori Gh. Buzatu și N. Grigoraș; vol. II, Bacău, 1994; vol. III, Iași, 1999.
Războiul secret. 1939-1945, Iași, Editura Junimea, 1973.
Dosare ale războiului mondial (1939-1945), Iași, Editura Junimea, 1978.
România și trusturile petroliere internaționale până la 1929, Iași, Editura Junimea, 1981 - Premiul Academiei Române.
Iași 1600 - 1859 - 1918, Iași, Editura Junimea, 1983, coordonatori Gh. Buzatu și colaboratori - Premiul Academiei Române.
Anglo-Romanian Relations after 1821, Iași, Editura Academiei, 1983 - coordonatori Gh. Buzatu și Al. Pascu.
Funcția militantă a științei noastre istorice, în Istoria poporului român în concepția președintelui Nicolae Ceaușescu, coordonador Ion Popescu-Puțuri, Editura Politică, Bucarești, 1988.
Din istoria secretă a celui de-al doilea război mondial, 2 vol., București, Ed. Științifică și Enciclopedică/Ed. Enciclopedică, 1988-1995; vols. I-II, ediția a II-a, Iași, Tipo Moldova, 2009.
Războiul marilor spioni, I-II, Iași, Editura Junimea, 1986-1990.
Eminescu: Sens, timp și devenire istorică, 2 vol., coordonatori Gh. Buzatu, Ștefan Lemny, I. Saizu,Stela Cheptea, Iași, Editura Universității, 1988-1990; vols. I-II, ediția a II-a, Iași, Tipo Moldova, 2010.
Mareșalul Antonescu în fața istoriei, 2 vol., Iași, Editura BAI, 1990, editor, în colaborare cu Stela Cheptea, V. F. Dobrinescu, I. Saizu; ediția a II-a, Iași, Tipo Moldova, 2010.
Ion Antonescu, Un ABC al anticomunismului românesc, 2 vol., Iași - București, Editura Moldova/Mica Valahie, 1991-1998, ediție Gh. Buzatu.
Războiul mondial al spionilor (1939-1989), Iași, Editura B.A.I., 1991.
România cu și fără Antonescu: documente, studii, relatări și comentarii, Iași, Editura Moldova, 1991.
Românii în arhivele Americii, Iași, Editura Moldova, 1992.
... Așa a început holocaustul împotriva poporului român, București, Editura Majadahonda, 1995.
Românii în arhivele Kremlinului, București, Editura Univers Enciclopedic, 1996; ediția a II-a, Iași, Tipo Moldova, 2010.
Radiografia Dreptei românești (1927-1941), București, Editura FFPress, 1996, Gh. Buzatu, Corneliu Ciucanu, Cristian Sandache.
O istorie a petrolului românesc, București, Editura Enciclopedică, 1998; ediția a II-a, Iași, Demiurg, 2009 (vezi mai jos).
Agresiunea comunismului în România. Documente din arhivele secrete: 1944-1989, 2 vol., București, Editura Paideia, 1998, editori Gh. Buzatu, Mircea Chirițoiu.
Istoria Românilor în secolul XX. 1918-1948, București, Editura Paideia, 1999; ed. a II-a, 2002 - în colaborare cu prof. Ioan Scurtu.
Mareșalul Antonescu la judecata istoriei, București, Editura Mica Valahie, 2002 - coordonare și colaborare; ediția a II-a - Trecutul la judecata istoriei. Mareșalul Ion Antonescu: Pro și contra, București, Editura Mica Valahie, 2006.
Mareșalul Antonescu în fața istoriei. Directive de război - editori Gh. Buzatu și colaboratori, Craiova, Editura Helios, 2002; ediția a II-a, Iași, Tipo Moldova, 2010.
România și Marile Puteri: 1939-1947, București, Editura Enciclopedică, 2003.
23 august 1939-1944. România și proba bumerangului, București, Editura Mica Valahie, 2003, editori Gh. Buzatu, Dana Beldiman.
A History of Romanian Oil, I-II, București, Editura Mica Valahie, 2004-2006 - Premiul "D. Cantemir" al Academiei Oamenilor de Știință din România (2009).
O istorie a prezentului, Craiova, Ed. Mica Valahie, 2004; ediția a II-a, Iași, Tipo Moldova, 2010.
Istoria Senatului României. 1864-2004, București, Monitorul Oficial, 2004, colaborări Gh. Buzatu.
Arhive secrete, secretele arhivelor, 2 vol., Ed. Mica Valahie, 2005), ediție în colaborare cu Corneliu Bichineț.
Hitler, Stalin, Antonescu, I, Ploiești, Editura Mileniul III, 2005.
Discursuri și dezbateri parlamentare (1864-2004), editori Gh. Buzatu și colaboratori, două ediții, București, Editura Mica Valahie, 2004, 2006.
Stalin, Hitler, Antonescu, II, R. Vâlcea, Rottarymond, 2007, în colaborare cu G. Rotaru.
România sub Imperiul Haosului (1939-1945), București, Editura RAO, 2007.
Încoronarea - 15.X.1922, editori Gh. Buzatu și Neculai Nacu, Iași, Studis, 2007.
Pace și război (1940-1944). Jurnalul Mareșalului Ion Antonescu, vol. I, 1940-1941, editori Gh. Buzatu, Stela Cheptea, Marusia Cîrstea, Iași, Casa Editorială Demiurg, 2008.
Românii din arhive, editor Gh. Buzatu, in colaborare cu Stela si Gh. Acatrinei, Bucuresti, Editura Mica Valahie, 2008.
Europa in balanța forțelor, 1919-1939, de Gh. Buzatu si Marusia Cîrstea, Bucuresti, Editura Mica Valahie, 2008.
Antonescu, Hitler, Stalin. Un raport nefinal, III, Iași, Casa Editorială Demiurg, 2008.
Marea Unire a tuturor Românilor din 1918, coordonatori Gh. Buzatu, Horia Dumitrescu, Focșani, Editura Pallas, 2008.
Academia Română, Istoria Românilor, vols. VIII-IX, coordonare I. Scurtu și, respectiv, Dinu C. Giurescu, București, Editura Enciclopedică, 2003-2008, colaborări Gh. Buzatu.
Procesul și execuția Mareșalului Ion Antonescu, Alexandria, Editura TL, 2009, Gh. Buzatu, Ioana Panagoreț, Dan Botez.
Dicționar Enciclopedic, vols. I-VII, București, 2001-2009, coordonare generală - Marcel D. Popa, colaboratori: Gh. Buzatu, Ion Calafeteanu, Florin Constantiniu, Dinu C. Giurescu,
Românii în arhivele străine, I-II, în colaborare cu Stela Cheptea, Marusia Cîrstea, Iași, Editura Moldova, 2009.
România în ecuația războiului și păcii, 1939-1947, I-II, în colaborare cu Stela Acatrinei, Daniel Onișor, Corneliu Ciucanu, Horia Dumitrescu, Iași, Editura Moldova, 2009; ediția a II-a, București, Editura Mica Valahie, 2009.
Execuția Mareșalului Ion Antonescu, Iași, Casa Editorială Demiurg, 2009.
România Mare în ecuația păcii și războiului, 1919-1947, coordonatori Gh. Buzatu și Horia Dumitrescu, Iași, Casa Editorială Demiurg, 2009.
Convergențe istorice și geopolitice: Omagiu Profesorului Horia Dumitrescu, coordonatori Stela Cheptea și Gh. Buzatu, Iași, Casa Editorială Demiurg, 2009.
O istorie a petrolului românesc, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Iași, Casa Editorială Demiurg, 2009 (vezi, mai sus, ediția I-a, 1998).
Gheorghe Buzatu a murit astazi 20.05.2013
sursa:http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Buzatu
