#Relaţia #dintre #Teoria #generală a #dreptului şi #disciplinele #juridice de #ramură;

#Relaţia #dintre #Teoria #generală a #dreptului şi #disciplinele #juridice de #ramură;

Rezolvați, la alegere unul dintre subiectele de mai jos:I. Redactează un eseu structurat pe 60-70 rânduri (12 Times New Roman la 1,5 rânduri), în care să dezvolţi, pe lângă idei şi informaţii din alte surse, următoarele intercondiţionări:-relaţia dintre Teoria generală a dreptului şi disciplinele juridice de ramură;-relația dintre drept și morală-compară interpretarea oficială a dreptului cu interpretarea oficioasă.II. Realizați un referat de maximum 5 pagini în care să tratați un subiect la alegere dintre cele prezentate in UNITATEA 1 şi UNITATEA 2.

Relaţia dintre Teoria generala a dreptului şi disciplinele juridice de ramura

In 1890 un jurist german,A. Merkel (1830 - 1896),publica lucrarea "Elemente der allgemeinen Rechtslehre" (Elemente ale teoriei generala a dreptului ).De la sfarsitul anilor 80 si pana acum disciplina a cunoscut imbunatatiri foarte importante pentru problematica generala a stiintei juridice.Aportul lui Merkel a fost acela de a indica sub acesta expresie mai multe cercetari si studii in care prindeau contur exigenta antica de a unifica conceptul de drept pozitiv.Teoria generala a dreptului ne ajuta sa înțelegem fenomenul juridic prin însușirea conceptelor și categoriilor juridice teoretice pe care le elaboreaza; elaboreaza și definește norma juridica și raportul juridic, noțiunea de subiect de drept, noțiunea de raspundere juridica, de aplicare ori interpretare a dreptului. Stiintele juridice de ramura, pe de alta parte, sunt stiinte juridice care analizeaza normele juridice si raporturile de drept aferente , dupa criteriul obiectului de reglementare.Toate aceste stiinte juridice, ca parte a stiintelor sociale, sunt stiinte dedicate studiuluiexistentei, facand parte din efortul urias depus de catre oameni in dorinta lor de cunoastere riguroasa, prin abstractizare si generalizare a legilor care guverneaza societatea, in evolutia sa.Teoria generala a dreptului investigheaza problematica generala a dreptului, fiind astfel o disciplina stiintifica distincta de teoria generala a statului, impreuna cu care intr-un modinterconditional se ocupa de studiul categoriilor de stat si de drept, atat din punct de vedere geneticcat si din punct de vedere structural si functional.Teoria generala a dreptului studiaza dintr-o pespectiva maxima de generalitate fenomenul dreptului.Stiintele juridice de ramura studiaza in mod aplicat, specific anumite aspecte rezultate dinfenomenalitatea dreptului.Teoria generala a dreptului, din pespectiva maxima de generalitate a studierii fenomenuldreptului, surprinde aparitia, dezvoltarea si transformarea dreptului, a normelor si raporturilor  juridice, problematica elaborarii, sistematizarii, interpretarii si aplicarii dreptului, sistemului dreptuluisi diviziunile sale, respectarea normelor de drept si raspunderea juridica. Din acest punct de vedere,teoria generala a dreptului investigheaza dintr-o perspectiva complementara perspectivei stiintelor  juridice de ramura, care studiaza fenomenul dreptului in mod concret, specializat si aplicat.Stiintele juridice de ramura aduc, din cercetarea proprie, date concrete care transformademersul de generalizare al teoriei generale a dreptului, fara ca aceasta sa devina o speculatie sterila,o pura generalizare teoretica .Totodata, teoria generala a dreptului confera stiintelor juridice de ramura premisa general-teoretica a intelegerii fenomenului juridic, perspectiva general sintetica.Teoria generala a dreptului studiaza, in caliatea sa de stiinta sociala, un fenomen eminamente social- dreptul. Teoria generala a dreptului ca stiinta juridica cu caracter eminamente general seocupa, intr-un cadru mai larg, de fenomenul juridic in ansamblul lui, incluzand pe langa normele dedrept, constiinta juridica, si raporturile juridice din societate. Impreuna cu sociologia, istoria,economia, politologia, etc descifreaza continutul specific al socialului, in raport cu naturalul si spiritualul.

Normele de morala implica un model al conduitei necesare, cat si sanctiunile cu caracter moral in caz de nerespectare a exigentelor valorice ale modelului. Sanctiunile se diferentiaza dupa faptul daca sunt reactia mediului social la comportamentul imoral sau a cugetului moral al subiectului care constientizeaza vinovatia sa. Mediul social sanctioneaza prin oprobiul public, prin dispret etc., iar subiectul vinovat, constient de fapta sa, se autopedepseste prin mustrari de cuget, prin pareri de rau. Pentru normele morale, constrangerea fizica se aplica numai cu rol de adaos la sanctiunea propriu-zis morala a opiniei publice si doar in cazurile in care respectiva fapta imorala este interzisa si de normele de drept.

Interactiunea complexa dintre morala si drept a preocupat gandirea juridica inca din Antichitate. Legiuirile cele mai vechi invoca expres principiile morale, lasand chiar impresia identitatii lor cu regulile juridice. Faptul ca atare nu denota un neajuns teoretic (care poate fi reprosat, eventual, cunoasterii juridice ulterioare, in situatia in care confunda dreptul cu morala), ci situatia caracteristica stadiului initial al dreptului, aflat in relatie sincretica (de nediferentiere) cu morala. De exemplu, regele Hammurabi centra codul sau pe “normele juridice de echitate”, daruite poporului “pentru a calauzi cu dreptate pe cei asupriti”; ansamblul indatoririlor concrete care revin persoanei pentru implinirea virtutii reprezinta in dreptul traditional hindus dharma; principiul lui “li”, in dreptul traditional chinez, constituie comandamentul moral, caruia i se atribuie intaietate asupra lui “fa” – comandamentul juridic.Pentru grecii antici, etica (de la ethos = morav, obicei, caracter), ca parte a conceptiei filosofice, are a defini notiunea de bine, cu corelativele datorie, virtute, fericire etc., care, cum se observa, apartin intr-o masura data si dreptului. Ei aveau o viziune etica asupra dreptului; desi dreptatea era dedusa din conformarea la lege, legea insasi era extrasa din principiul moral al echitatii.Spiritul practic roman, atasat regulilor traditionale, aseza, de asemenea, dreptul sub semnul moralei. Pentru Cicero, dreptul nu deriva din vointa cuiva, ci de la natura; justitia e naturala si, ca atare, imuabila si necesara.

Interpretarea  oficiala reprezinta determinarea intelesului unei norme juridice de catre autoritatea emitenta a actului normativ. Sub acest aspect, legiuitorul este pus in situatia de a constata ca legea pe care a adaptat-o se aplica neuniform, dand nastere unei diversitati de solutii juridice pe care non-contradictorialitatea dreptului nu le accepta. In astfel de cazuri, el poate interveni, printr-o lege de interpretare, pentru a obliga pe toti destinatarii legii sa o aplice in acelasi mod. Spre deosebire de interpretatea oficiala, cea oficioasa reprezintă părerea oficialității, fără a fi recunoscut expres ca atare.

Bibliografie: Francesco Viola PROBLEMI DI TEORIA DEL DIRI TTO. Universita di Catania

Wikipedia  Teoria Generala a dreptului

Elemente de Teoria Generala a Dreptului-Clement Gheorghe Universitatea din Craiova

Teste teoria generala a dreptului - rezolvate

teoria generala a dreptului  teste tip grila rezolvate

ÎNTREBĂRI GRILĂ – TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI
1. Drepturile organelor de stat faţă de celelalte subiecte de drept constituie:
b) obligaţii ale acestora faţă de stat ;
2. După conţinutul lor distingem:
b) drept patrimonial şi drept nepatrimonial
3. Reglementările trebuie:
b) adoptate cu respectarea competenţei organului emitent;
4. Faptul că legea reglementează doar pentru viitor este expresia principiului:
d) neretroactivităţii
5. Drepturile patrimoniale se împart în:
a) drept real şi drept de creanţă
6. Justiţia reprezintă:
c) starea i deal ă a s oci et ăţ i i  r eal i zabi l ă  pri n asi gurarea pent ru f i ecare i ndi vi d în parte
şi pentru toţi împreună a satisfacerii drepturilor şi intereselor lor legitime;
7. Element constitutiv al calităţii de persoană juridică este:
c) o organizare proprie
8. După  cr i t er i ul subi ec t el or  car e r eal i zează  i nt er pr et a r ea nor mel or j ur i di ce
,  sedisting:
b) interpretarea oficială şi interpretarea neoficială;.
9. Principiile dreptului se clasifică în:
a) principii fundamentale şi principii specifice fiecărei ramură de drept;
10. Dreptul se împarte în:
a) drept public şi drept privat;
11. Principalul izvor de drept este:
a) Constituţia
12. În cadrul raportului juridic, drepturile si obligaţiile sunt:
b) corelative
13. Comparaţia este o operaţie ce urmăreşte:
c) constatarea unor elemente identice sau divergente între două sau mai multe fenomene;
14. Normele juridice ale unui stat acţionează:
b) asupra cetăţenilor statului, străinilor şi apatrizilor;
15. Noţiunea de responsabilitate reprezintă:
c) asumarea, de către individ, a răspunderii pentru consecinţele faptelor sale;
17. Norma juridică acţionează, în principiu, asupra:
d) teritoriului statului care a adoptat-o.
18. Una dintre trăsăturile esenţiale ale dreptului subiectiv este:
b) subiectul activ poate pretinde o conduită sau poate avea el însuşi o conduită în legăturăcu dreptul
său
19. Dreptul exercită un rol important în conducerea societăţii prin intermediul:
c) actului normativ juridic;
20. Interpretarea este r est r i ct i vă  atunci când sfera cazurilor la care se r ef er ă
norma juridică:
c) este mai restrânsă decât rezultă din formularea ei
21. Principiul libertăţii şi egalităţii se află în strânsă legătură cu:
d) principiul responsabilităţii.
22. În sens juridic, libertatea reprezintă:
c) posibilitatea unei persoane de a acţiona după propria dorinţă, respectând legile;
 23. Principiile dreptului constituie:
a) fundamentul sistemului juridic;
 24. Dispoziţiile generale cuprind:
a) obiectul, scopul, sfera relaţiilor sociale reglementate de actul normativ
 25. Excepţiile de la principiul neultraactivităţii sunt:
a) normele juridice temporare;
 26. Justiţia reprezintă:
c) starea i deal ă a s oci et ăţ i i  r eal i zabi l ă  pri n asi gurarea pent ru f i ecare i ndi vi d în parte
şi pentru toţi împreună a satisfacerii drepturilor şi intereselor lor legitime;
 27. Norma juridică este activă:
b) din momentul intrării în vigoare;
 28. După conţinutul lor distingem:
b) drept patrimonial şi drept nepatrimonial
29. Drepturile organelor de stat faţă de celelalte subiecte de drept constituie:
b) obligaţii ale acestora faţă de
30. Este principiu general al dreptului:
a) principiul libertăţii şi egalităţii; b) principiul responsabilităţii;c) principiul echităţii şi justiţiei;d) toate
cele trei răspunsuri sunt corecte.
31. Toate reglementările trebuie să fie:
 b) conforme cu Constituţia;
 32. Dreptul privat are ca obiect de reglementare:
b) interesul privat;
 33. Actul normativ:
a) conţine norme juridice;
34. Abrogarea este:
d) î n cet ar ea  acţ i uni i  normei  j uri di ce ca urmare a i nt r ă r i i  în vi goare a unei norme j uri di ce
noi.
35. Contractul normativ:
a) este izvor de drept
36. În strânsă legătură cu ştiinţele juridice se află un grup de discipline:
d) ajutătoare.
37. Drepturile patrimoniale se împart în:
a) drept real şi drept de creanţă
 38. Principiul libertăţii şi egalităţii se află în strânsă legătură cu:
d) principiul responsabilităţii.
39. Metode ale interpretării normelor juridice sunt:
d) toate cele trei răspunsuri sunt corecte.
40. Locul central în sistemul actelor normative îl ocupă:
d) Legea
41. Funcţia normativă este indisolubil legată de:
a) caracterul normativ al dreptului
42. Contravenţia, comparativ cu infracţiunea, prezintă un grad de pericol social:
a) mai mic
 43. Sistemul dreptului reprezintă:
b) structura internă a dreptului dintr-un stat;
 44. Părţile constitutive ale actului normativ sunt:
b) titlul, preambulul şi formula introductivă, dispoziţii, dispoziţii de conţinut şi dispoziţii finale 45.
Excepţiile de la principiul intrării în vigoare a normelor juridice este:
;c) când se prevede expres în conţinutul normei juridice;
 46. O categorie de contracte normative:
b) nu priveşte nemijlocit drepturile şi obligaţiile unor subiecte determinate;
 47. Analogia este un procedeu:
a) al interpretării constructive;
48. Interpretarea neoficială reprezintă:
d) opiniile avocaţilor.
49. Dreptul poate fi cercetat din mai multe perspective:
d) teoretică globală, istorică şi structurală.
50. Titlul actului normativ este:
a) modul de încadrare al acestuia în ramuri
 51. Organele de stat îndeplinesc funcţia:
a) de asigurare a constrângerii statale, restabilirea ordinii de drept încălcate şi
recuperarea prejudiciilor
52. Principiile dreptului sunt orientate de către:
a) relaţiile sociale;
53. Criteriul dominant al statului contemporan este:
a) teritoriul
54. Sistemul ştiinţelor se caracterizează printr-o structură :
a) trihotomică
 55. După gradul de certitudine conferit titularilor distingem:
a) drepturi certe şi drepturi incerte
 56. Potrivit raţionamentului „ a pari”:
b) în situaţii identice există soluţii identice;
 57. Părţile constitutive ale actului normativ sunt:
b) titlul, preambulul si formula introductivă, dispoziţii, dispoziţii de conţinut…
58. Noţiunea de responsabilitate reprezintă:
c) asumarea, de către individ, a răspunderii pentru consecinţele faptelor sale;
 59. Forma de stat exprimă:
a) modul de organizare al conţinutului puterii de stat;
 60. Drepturile patrimoniale se împart în:
a) drept real şi drept de creanţă
 61. Dreptul relativ este acel drept care pentru a se realiza:
d) are nevoie de concursul altei persoane decât subiectul activ
62. Realitatea juridică este parte componentă a :
b) realităţii sociale;
 63. Sistemul dreptului reprezintă:
b) structura internă a dreptului dintr-un stat;
 64. „Nemo censetur ignorare legem” înseamnă:
b) nimeni nu se poate sustrage de la aplicarea legii;
 65. Excepţie de la principiul neretroactivităţii este:
c) norma juridică cu caracter interpretativ;
 66. Dispoziţiile de conţinut formează:
c) conţinutul propriu-zis al actului normativ
67. Actele normative mai pot cuprinde:
c) anexe
68. Element constitutiv al calităţii de persoană juridică este:
a) un patrimoniu propriu
69. Una dintre trăsăturile esenţiale ale dreptului subiectiv este:
b) subiectul activ poate pretinde o conduită sau poate avea el însuşi o conduită în legătură cu dreptul
său
70. „Persona non grata” înseamnă:
;c) persoană neagreată;
 71. Dreptul este o expresie a :
c) formei statale
72. Funcţia normativă este:
a) o sinteză a celorlalte funcţii;
 73. Funcţiile dreptului reprezintă:
b) acele di recţ i i  f undamental e al e
acţ i uni i  mecani smul ui  j uri di c la î ndepl i n i r ea  căr or a pa r t i c i pă  î nt r e gu l  si stem al dreptul ui  şi
i nst anţ el e  soci al e speci al  abi l i tate cu at r i buţ i i  îndomeniul realizării dreptului;
 74. Element constitutiv al calităţii de persoană juridică este:
c) o organizare proprie
75. Potrivit raţionamentului „ a pari”:
b) în situaţii identice există soluţii identice;
 76. Principalul izvor de drept este:
a) Constituţia
77. Statul reprezintă:
; b) principala formă de organizare politică a societăţii;
 78. Analogia este un procedeu:
a) al interpretării constructive;
79. Formele vinovăţiei sunt:
c) intenţia şi culpa
80. Egalitatea, din punct de vedere juridic, înseamnă:
b) indivizii au aceleaşi drepturi, libertăţi şi obligaţii;
81. Element constitutiv al calităţii de persoană juridică este:
a) un patrimoniu propriu
82. Conţinutul raportului juridic reprezintă:
c) drepturile şi obligaţiile părţilor dintr-un raport juridic determinat
83. Raţionament logic este:
b) raţionamentul „ad absurdum” si c) raţionamentul „per a contrario”;d) răspunsurile b şi c.
84. Principiul libertăţii şi egalităţii se află în strânsă legătură cu:
d) principiul responsabilităţii.
85. Drepturile nepatrimoniale se divid în:
b) dr ept ur i  care pr i vesc  exi s t e n ţ a  şi i nt egr i t a t ea per soanei ,  i dent i f i c ar ea per soa
nei  şidrepturi ce decurg din creaţia intelectuală
86. Toate reglementările trebuie să fie:
b) conforme cu Constituţia
 87. Pentru a abroga un act normativ, noul act:
a) trebuie să aibă o forţă juridică cel puţin echivalentă
88. Obiectul de cercetare al ştiinţelor despre societate îl constituie:;
 b) l egi l e general e al e exi st enţ ei  şi de zvol t ăr i i  soc i et ăţ i i ,  f ormel e i stori ce de organi zare
s oc i al ă  şi m o d a l i t ă ţ i l e speci f i ce de mani f est ar e a di ver s el or  component e al e re
al i t ă ţ i i social-umane;
89. Interpretarea este extensivă:
a) atunci când sfera cazurilor la care se referă norma juridică este mai largă decât rezultădin
formularea ei;
 90. Actul normativ:
a) conţine norme juridice;
91. Încorporarea este o forma de sistematizare prin care:
c) actele normative se grupează în colecţii sau culegeri
 92. În funcţie de structura sistemului ştiinţelor se pot distinge ştiinţe despre:
c) natură, societate şi gândire;
93. Rezultatele interpretării normelor juridice pot fi:
a) interpretarea ad literam, interpretarea extensivă şi interpretarea restrictivă;
94. Ieşirea din vigoare a normei juridice:
a) reprezintă momentul din care activitatea normei încetează;
95. Conţinutul raportului juridic reprezintă:
c) drepturile şi obligaţiile părţilor dintr-un raport juridic determinat
96. Elementele constitutive ale statului sunt:
d) teritoriul, populaţia şi forţa publică.
97. Interpretarea este r est r i ct i vă  atunci când sfera cazurilor la care se r ef er ă
norma juridică:
c) este mai restrânsă decât rezultă din formularea ei;
98. Norma juridică este activă:
 b) din momentul intrării în vigoare;
99. Organele de stat îndeplinesc funcţia:
a) de asigurare a constrângerii statale, restabilirea ordinii de drept încălcate şi
recuperarea prejudiciilor
100. Dispoziţiile de conţinut formează:
c) conţinutul propriu-zis al actului normativ
101. Actul normativ:
b) este o formă principală a izvoarelor dreptului;
 102. Principiile dreptului se clasifică în:
a) principii fundamentale şi principii specifice fiecărei ramură de drept
103. În sens juridic, libertatea reprezintă:
c) posibilitatea unei persoane de a acţiona după propria dorinţă, respectând legile;
104. După gradul de opozabilitate distingem:
a) drept absolut şi drept relativ
105. Pentru a abroga un act normativ, noul act:
a) trebuie să aibă o forţă juridică cel puţin echivalentă
106. Drepturile organelor de stat faţă de celelalte subiecte de drept constituie:
b) obligaţii ale acestora faţă de stat
107. Forma de stat exprimă:
a) modul de organizare al conţinutului puterii de stat
108. În cadrul sistemului ştiinţelor juridice se pot distinge trei categorii de ştiinţe:
a) teoretice, istorice şi de ramură;
 109. Actul normativ:
a) are întotdeauna forma scrisă;
110. Principiile dreptului sunt orientate de către:
c) dreptul obiectiv;
 111. Realitatea juridică este parte componentă a :
b) realităţii sociale;
112. Preambulul actului normativ reprezintă:
c) o succintă introducere
113. Dreptul se împarte în:
a) drept public şi drept privat
114. Competenta pentru realizarea codificării revine:
d) organului legiuitor
115. Dreptul public are întotdeauna ca subiect:
c) statul
116. O categorie de contracte normative:
 b) nu priveşte nemijlocit drepturile şi obligaţiile unor subiecte determinate
117. Obligaţia juridică poate consta în:
c) a da
118. Statul reprezintă:
b) principala formă de organizare politică a societăţii
119. Dreptul îşi întemeiază eficacitatea şi existenţa pe:
a) aparatul de stat;
120. În cadrul sistemului ştiinţelor juridice se pot distinge trei categorii de ştiinţe:
a) teoretice, istorice şi de ramură;
 121. Norma juridică acţionează, în principiu, asupra:
d) teritoriului statului care a adoptat-o.
122. Normele juridice ale unui stat acţionează:
b) asupra cetăţenilor statului, străinilor şi apatrizilor;
 123. Sistemul ştiinţelor se caracterizează printr-o structură :
a) trihotomică
 124. Dispoziţiile generale cuprind:
a) obiectul, scopul, sfera relaţiilor sociale reglementate de actul normativ
 125. Interpretarea este restrictivă atunci când sfera cazurilor la care se referă norma juridică:
c) este mai restrânsă decât rezultă din formularea ei
126. Locul central în sistemul actelor normative îl ocupă:
d) Legea
127. Dreptul îşi întemeiază eficacitatea şi existenţa pe:
a) aparatul de stat;
128. Structura de stat desemnează:
c) organizarea de ansamblu a puterii în raport cu teritoriul;
 129. Dreptul absolut este acel drept care pentru a se realiza:
b) nu are nevoie de concursul altei persoane în afara subiectului activ
130. Dreptul relativ este acel drept care pentru a se realiza:
d) are nevoie de concursul altei persoane decât subiectul activ
131. Preambulul:
d) nu poate conţine norme juridice
132. Organele de stat îndeplinesc funcţia:
a) de asigurare a constrângerii statale, restabilirea ordinii de drept încălcate şi
recuperarea prejudiciilor
 133. Actul normativ:
 b) este o formă principală a izvoarelor dreptului;
134. Drepturile nepatrimoniale se divid în:
b) dr ept ur i  care pr i vesc  exi s t ent a  şi i nt egr i t a t ea per soanei ,  i dent i f i c ar ea per soa
nei  şidrepturi ce decurg din creaţie intelectuală
135. Funcţiile dreptului reprezintă:
b) acele di recţ i i  f undamental e al e
acţ i uni i  mecani smul ui  j uri di c la î ndepl i n i r ea  căr or a pa r t i c i pă  î nt r e gu l  si stem al dreptul ui  şi
i nst anţ el e soci al e speci al  abi l i tate cu at r i buţ i i  îndomeniul realizării dreptului
136. Statul s-a constituit în momentul:
b) destrămării orânduirii comunei primitive.
137. Ansamblul drepturilor şi obligaţiilor pe care le are cetăţeanul formează:
b) dreptul subiectiv al persoanei
138. Dreptul pozitiv reprezintă:
b) totalitatea normelor juridice în vigoare la un moment dat în societate;
 139. Desuetudinea este:
c) încetarea temeiului normei juridice, învechire;
 140. Structura de stat desemnează:
c) organizarea de ansamblu a puterii în raport cu teritoriul
 141. Comparaţia este o operaţie ce urmăreşte:
c) constatarea unor elemente identice sau divergente între două sau mai multe fenomene
142. Principiile dreptului sunt orientate de către:
a) relaţiile sociale;
143. Dreptul privat are ca obiect de reglementare:
b) interesul privat;
 144. Analogia este un procedeu:
a) al interpretării constructive;
145. Excepţiile de la principiul neultraactivităţii sunt:
a) normele juridice temporare;
 146. Principalul izvor de drept este:
a) Constituţia
 147. Care normă juridică penală retroactivează:
b) norma penală mai favorabilă;
148. Ştiinţa este:
;c) un ansamblu sistematic despre natură, societate şi gândire;
 149. Dispoziţiile generale cuprind:
a) obiectul, scopul, sfera relaţiilor sociale reglementate de actul normativ
 150. În cadrul sistemului ştiinţelor juridice se pot distinge trei categorii de ştiinţe:
a) teoretice, istorice şi de ramură;
 151. Preambulul:
c) precede formula introductivă
152. Dreptul absolut este acel drept care pentru a se realiza:
b) nu are nevoie de concursul altei persoane în afara subiectului activ
153. Drepturile organelor de stat fata de celelalte subiecte de drept constituie:
b) obligaţii ale acestora faţă de stat
154. Preambulul:
d) nu poate conţine norme juridice
155. O categorie de contracte normative:
b) nu priveşte nemijlocit drepturile şi obligaţiile unor subiecte determinate
 156. Dispoziţiile de conţinut formează:
c) conţinutul propriu-zis al actului normativ
157. Statul reprezintă:
b) principala formă de organizare politică a societăţii;
158. Excepţiile de la principiul intrării în vigoare a normelor juridice este:
c) când se prevede expres în conţinutul normei juridice;
159. În materia dreptului civil răspunderea juridică are două forme:
a) răspunderea civilă delictuală si răspunderea civilă contractuală
 160. Drepturile patrimoniale se împart în:
a) drept real şi drept de creanţă
 161. Sunt funcţii ale dreptului:
a) funcţia de conservare, apărare şi garantare a valorilor fundamentale ale societăţii; b) funcţia de
conducere a societăţii;c) funcţia normativă;d) toate cele trei răspunsuri sunt corecte.
162. În funcţie de structura sistemului ştiinţelor se pot distinge ştiinţe despre:
c) natură, societate şi gândire;
163. Excepţie de la principiul teritorialităţii este:
;c) raportul juridic cu element de extraneitate;
 164. Conţinutul raportului juridic reprezintă:
c) drepturile şi obligaţiile părţilor dintr-un raport juridic determinat
165. O categorie de contracte normative:
b) nu priveşte nemijlocit drepturile şi obligaţiile unor subiecte determinate;
166. Actele normative mai pot cuprinde:
c) anexe
167. Raţionament logic este:
b) raţionamentul „ad absurdum”;c) raţionamentul „per a contrario”;d) răspunsurile b şi c.
168. Justiţia reprezintă:
c) starea i deal ă a s oci et ăţ i i  r eal i zabi l ă  pri n asi gurarea pent ru f i ecare i ndi vi d în parte
şi pentru toţi împreună a satisfacerii drepturilor şi intereselor lor legitime;
 169. Contractul normativ:
a) este izvor de drept;
 170. După gradul de opozabilitate distingem:
a) drept absolut şi drept relativ
 171. În limba română, noţiunea de „drept” comportă o dublă accepţie:
a) drept obiectiv şi drept subiectiv;
 172. Obiectul de cercetare al ştiinţelor despre societate îl constituie:
b) l egi l e general e al e exi st enţ ei  şi de zvol t ăr i i  soc i et ăţ i i ,  f ormel e i stori ce de organi zare
s oc i al ă  şi m o d a l i t ă ţ i l e speci f i ce de mani f est ar e a di ver s el or  component e al e re
al i t ă ţ i i social-umane;
 173. Forma de guvernământ reprezintă:
b) modul de exercitare al puterii de stat;
 174. Dispoziţiile finale şi tranzitorii cuprind:
b) prevederi în legătură cu punerea în aplicare, intrarea în vigoare şi relaţii cu
reglementări preexistente
175. Reglementările trebuie:
b) adoptate cu respectarea competenţei organului emitent;
176. „Nemo censetur ignorare legem” înseamnă:
c) nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii ca scuză
177. Excepţie de la principiul neretroactivităţii este:
;c) norma juridică cu caracter interpretativ;
 178. Excepţiile de la principiul intrării în vigoare a normelor juridice este:
c) când se prevede expres în conţinutul normei juridice;
 179. Excepţiile de la principiul neultraactivităţii sunt:
a) normele juridice temporare;
 180. Norma juridică acţionează, în principiu, asupra:
;d) teritoriului statului care a adoptat-o.
181. Părţile constitutive ale actului normativ sunt:
b) titlul, preambulul şi formula introductivă, dispoziţii, dispoziţii de conţinut şi dispoziţiifinale
182. Formele ale răspunderii juridice por fi:
a) răspunderea civilă b) răspunderea penalăc) răspunderea administrativăd) toate cele trei răspunsuri
sunt corecte
183. După corelaţia dintre ele distingem:
d) drepturi principale şi drepturi accesorii
184. Obiectul reglementării juridice are în vedere:
a) relaţiile sociale ce cad sub incidenţa normelor juridice;
185. Una dintre trăsăturile esenţiale ale dreptului subiectiv este:
 b) subiectul activ poate pretinde o conduită sau poate avea el însuşi o conduită în legăturăcu dreptul
său
186. Preambulul:
c) precede formula introductiva
187. Legile pot fi:
b) constituţionale, organice şi ordinare;
188. Sistemul dreptului reprezintă:
 b) structura internă a dreptului dintr-un stat.
189. Încălcarea prevederilor normelor de drept atrage:
c) răspunderea juridică a persoanei vinovate
190. Egalitatea, din punct de vedere juridic, înseamnă:
b) indivizii au aceleaşi drepturi, libertăţi şi obligaţii;
191. Conţinutul raportului juridic reprezintă:
c) drepturile si obligaţiile părţilor dintr-un raport juridic determinat
192. Actul normativ:
a) conţine norme juridice;
193. În societatea primitivă puterea şi autoritatea corespundeau:
c) forţei fizice
194. Dacă actul normativ cuprinde un singur articol, acesta se va numi:
a) articol unic
195. Condiţiile răspunderii juridice sunt:
a) f apta i l i ci t ă,  rezul tatul  f aptei  i l i ci te, l e găt ur a  de cauzal i tat e,  vi no văţ i a  şi să nu exi ste o
cauza care înlătură răspunderea juridică
196. Actul normativ:
a) are întotdeauna forma scrisă;
 197. Formula introductivă:
c) conţ i ne  denumi rea aut or i t ăţ i i  emi tent e şi deci zi a de a emi te sau adopta actul
normati vrespectiv
198. Ieşirea din vigoare a normei juridice:
a) reprezintă momentul din care activitatea normei încetează
199. Încorporarea este o forma de sistematizare prin care:
c) actele normative se grupează în colecţii sau culegeri
200. Dreptul patrimonial este acel drept al cărui conţinut:
c) poate fi exprimat în bani
201. Dreptul exercită un rol important în conducerea societăţii prin intermediul:
c) actului normativ juridic;
 202. Elementul structural de bază al actului normativ este:
d) articolul
203. Încorporarea poate fi:
d) oficială sau neoficială
204. Populaţia se raportează la stat prin:
c) puterea de stat
205. Una dintre trăsăturile esenţiale ale dreptului subiectiv este:
b) este o posibilitate recunoscută subiectului activ
206. Prin analogie:
b) pent r u sol u ţ i o n a r ea unei cauze conc r et e,  at unc i  c â n d l egea est e i ncompl et ă
s au
i mpr e c i s ă ,  se r ecur ge la nor me j ur i di ce ase m ă n ă t oare sau la pr i nc i pi i le gener al
e al edreptului;
207. Normele juridice intră în vigoare:
b) din momentul publicării în Monitorul Oficial, de regulă;
208. În strânsă legătură cu ştiinţele juridice se află un grup de discipline:
d) ajutătoare.
209. Abrogarea este:
a) încetarea temeiului normei juridice;
210. După gradul de certitudine conferit titularilor distingem:
a) drepturi certe şi drepturi incerte


Teste teoria generala a dreptului - rezolvate tip grila

#Compară #categoriile de #subiect #colectiv de #drept şi persoană juridică

Tema Teoria generala a dreptului:

Redactează un eseu structurat pe 60-70 rânduri (12 Times New Roman la 1,5 rânduri), în care să dezvolți, pe lângă idei și informații din alte surse, următoarele intercondiționări:

-compară categoriile de subiect colectiv de drept şi persoană juridică;

-explică diferența dintre conținutul şi obiectul raportului juridic;

-compară actul juridic normativ cu actul juridic individual;

-explică forța superioară a legii ca izvor de drept;

Compară categoriile de subiect colectiv de drept şi persoană juridică

In dreptul intern, statul apare ca subiect de drept mai întâiin raporturile juridice de drept constituțional. Statul acorda cetățenie,aproba renunțarea la cetățenie, retrage cetățenia, aproba stabilireadomiciliului in Romania pentru cetățenii altor state. Statul apare totodatăca subiect in raporturile de drept constituțional prin intermediul cărora se realizeazăfederația precum si in raporturile statului privit ca întreg și unitățileadministrativ teritoriale. Statul nu este o simpla persoana juridica, ci este opersoana juridica "sui generis". 
In raporturile de drept civil, statul participa ca subiect de drept prin Ministerul Finanțelor.
In procesul de realizare a dreptului, participarea organelor de stat - organele legislative, organele administrației, organele justiției - se realizează in raport cu competenta rezervata prin Constituție si Legile de organizare si funcționare a fiecărei categorii de organe precum și a fiecărui organ in parte.
Investite cu competenta, organele statului participa ca purtătoare ale autorității statale intr-un domeniu sau altul. 
Ca subiecte de drept, organele statului îndeplinesc cel puțin trei categorii de competente:
- exercitarea conducerii de stat, in diverse domenii;
- soluționarea problemelor privind temeinicia si legalitatea pretențiilor unor subiecte de drept fata de altele si
- asigurarea constrângerii de stat in cazurile necesare, restabilirea ordinii de drept încălcate, recuperarea prejudiciilor.
Analizând participarea organelor de stat la raporturile juridice rezulta ca drepturile lor fata de celelalte subiecte constituie, in același timp si obligații ale lor fata de stat. Dacă persoana poate dispune de exercițiul dreptului sau, in schimb organul de stat este obligat sa-și exercite drepturile.

Persoanele juridice sunt subiecte distincte in raporturile juridice de drept civil sau in cele de drept comercial.

Persoana juridica reprezintă un subiect de drept cu o larga arie de răspândire in circuitul juridic.

Societățile comerciale, regiile autonome, companiile, sunt participante in calitate de persoane juridice in raporturile de drept privat.

ORGANELE STATULUI, in afara participării lor ca purtătoare ale autoritarii, apar uneori și ca persoane juridice, in raporturi care nu sunt nemijlocit legate de realizarea competentei lor CONȚINUTUL RAPORTULUI JURIDIC este format din ansamblul drepturilor și obligațiilor subiectelor, drepturi si obligații prevăzute de norma juridica. In conținutul raportului juridic se reflectă legătura indisolubila dintre regula de drept ce determina conduita posibila sau datorata si dreptul unui participant la raportul juridic.

Subiectele raportului juridic apar întotdeauna ca titulari de drepturi și obligații și se comporta potrivit cu poziția specifica fiecăruia - de titular al dreptului sau al obligației.

autor SID - toate drepturile rezervate- puteti folosi conținutul doar cu link înspre sursa
articol publicat integral 

Compară categoriile de subiect colectiv de drept şi persoană juridică

In dreptul intern, statul apare ca subiect de drept mai întâi in raporturile juridice de drept constituțional. Statul acorda cetățenie, aproba renunțarea la cetățenie, retrage cetățenia, aproba stabilirea domiciliului in Romania pentru cetățenii altor state. Statul apare totodată ca subiect in raporturile de drept constituțional prin intermediul cărora se realizează federația precum si in raporturile statului privit ca întreg si unitățile administrativ teritoriale. Statul nu este o simpla persoana juridica, ci este o persoana juridica "sui generis". 
In raporturile de drept civil, statul participa ca subiect de drept prin Ministerul Finanțelor.
In procesul de realizare a dreptului, participarea organelor de stat - organele legislative, organele administrației, organele justiției - se realizează in raport cu competenta rezervata prin Constituție si Legile de organizare si funcționare a fiecărei categorii de organe precum si a fiecărui organ in parte.
Investite cu competenta, organele statului participa ca purtătoare ale autorității statale intr-un domeniu sau altul. 
Ca subiecte de drept, organele statului îndeplinesc cel puțin trei categorii de competente:
- exercitarea conducerii de stat, in diverse domenii;
- soluționarea problemelor privind temeinicia si legalitatea pretențiilor unor subiecte de drept fata de altele si
- asigurarea constrângerii de stat in cazurile necesare, restabilirea ordinii de drept incalcate, recuperarea prejudiciilor.
Analizând participarea organelor de stat la raporturile juridice rezulta ca drepturile lor fata de celelalte subiecte constituie, in același timp si obligații ale lor fata de stat. Daca persoana poate dispune de exercițiul dreptului sau, in schimb organul de stat este obligat sa-si exercite drepturile.

Persoanele juridice sunt subiecte distincte in raporturile juridice de drept civil sau in cele de drept comercial.

Persoana juridica reprezintă un subiect de drept cu o larga arie de răspândire in circuitul juridic.

Societățile comerciale, regiile autonome, companiile, sunt participante in calitate de persoane juridice in raporturile de drept privat.

ORGANELE STATULUI, in afara participării lor ca purtătoare ale autoritarii, apar uneori si ca persoane juridice, in raporturi care nu sunt nemijlocit legate de realizarea competentei lor CONTINUTUL RAPORTULUI JURIDIC este format din ansamblul drepturilor si obligațiilor subiectelor, drepturi si obligații prevăzute de norma juridica. In conținutul raportului juridic se reflecta legătura indisolubila dintre regula de drept ce determina conduita posibila sau datorata si dreptul unui participant la raportul juridic.

Subiectele raportului juridic apar întotdeauna ca titulari de drepturi si obligații si se comporta potrivit cu poziția specifica fiecăruia - de titular al dreptului sau al obligației.

Explică diferenţa dintre conţinutul şi obiectul raportului juridic;

Obiectul raportului juridic este scopul materializat in acțiuni sau in lucruri. Astfel, cel care are nevoie de un bun (de exemplu, de o mașina) încheie un contract de cumpărare-vânzare in vederea obținerii lui, cel care vrea sa-si construiască o casa încheie un contract de antrepriza pentru efectuarea lucrărilor, cel care dorește sa-si realizeze dreptul electoral se prezintă la sectorul electoral, exprimându-si voința.

Conținutul raportului juridic este format din drepturile si obligațiunile corelative ce revin subiectelor participante. Intre aceste drepturi si obligații exista, dupa cum s-a menționat, o strânsa corelație, ele condiționându-se reciproc, astfel incit fiecărui drept ii corespunde o obligație si invers. Drepturile si obligațiile leagă intre ele subiectele raportului juridic si formează conținutul acestuia.

Compară actul juridic normativ cu actul juridic individual

Actul juridic este acea manifestare de voința a unei persoane fizice sau juridice făcuta in scopul de a produce efecte juridice. Daca actul juridic este emis de catre particular, persoana fizica sau juridica, acesta va fi un act de drept privat,deci individual, iar daca este facut de un funcționar public, in realizarea competentelor pe care le are, actul va fi unul de drept public, va produce efecte in domeniul public,in consecința fiind un act juridic normativ.

Explică forţa superioară a legii ca izvor de drept

Legea este izvorul formal principal al dreptului, ce reprezintă regula socială obligatorie, stabilită de autoritatea publică şi sancţionată de forţa publică. Actele normative au o poziţie predominantă în sistemul izvoarelor dreptului, sunt izvoare de drept precise, oficiale. Ca izvoare de drept create de organele publice investite cu competenţe normative (Parlament, Guvern, Preşedinţie, organe administrative etc.), actele normative cuprind norme general-obligatorii, fiind izvoare de drept importante prin particularităţile pe care le reprezintă. Actele normative reflectă schimbările rapide şi dinamice ale transformărilor sociale, pe de-o parte, iar pe de altă parte, prin forma scrisă pe care o îmbracă, prin caracterul general, obligatoriu, precis, precum şi prin mijloacele statale specifice de publicitate, constituie garanţii de certitudine în raport de alte izvoare de drept. Forţa superioară a legii ca izvor de drept reiese din următoarele  trăsături specifice, cum ar fi:

- legea reprezintă principalul izvor de drept;

- legea este un izvor de drept oficial;

- legea este revoluţionară în raport cu alte izvoare de drept (ea poate modifica unele situaţii de drept pozitiv, poate modifica sau desfiinţa alte acte normative) care sunt conservatoare;

- legea este scrisă (Jus scriptum) şi se poate constata uşor;

- legea este certă şi precisă;

- legea este cel mai important instrument de realizare a dreptului;